Cartea costă 30 lei şi poate fi comandată online. Costurile de expediere a coletului către cititori sunt suportate de editură.

Ce face cu adevărat unică lucrarea este accentul pus pe faptul că Reiki este o cale a cunoaşterii de sine. A adevăratului Sine. „Niciodată nu o să reuşesc să atrag atenţia suficient că totul în Reiki este conectarea cu adevăratul Sine, cu cunoaşterea noastră lăuntrică“, spune Don Beckett. Este una dintre numeroasele metode de evoluţie spirituală, de conştientizare şi de reactivare a legăturii cu divinitatea.
Beckett abordează multe subiecte controversate, cum ar fi simbolurile Reiki („simbolurile Reiki nu sunt totul în Reiki, este bine să trecem peste ele, să ajungem la Sursă“), măiestria Reiki („a fi maestru Reiki înseamnă a fi propriul maestru“), mult dezbătuta problemă a „schimbului energetic, a preluării“, ca şi „acordajul în scop terapeutic“. Toate argumentele şi le bazează pe învăţăturile originare ale lui Mikao Usui, pe care le trece prin
prisma interpretării personale. Informaţiile pe care le oferă referitor la kotodame şi cum sunt ele utilizate în Reiki nu se găsesc în alte surse, iar utilizarea sunetului merită a fi încercată.
Zeyneb Umit Belbez, maestru Reiki

Cum am pus accentul pe libertate, această carte nu este o carte de genul ghidurilor în zece paşi pe care le poţi urma în perfectă siguranţă. „Toate tehnicile pe care le înveţi de la cineva reprezintă doar puncte de pornire, ba chiar şi tehnicile pe care le dezvolţi singur sunt numai nişte unelte. Este important să nu le conferi puteri pe care nu le au.“ Tehnicile şi instrucţiunile nu au scopul de a ne domina, „adevărata natură a Reiki-ului este încurajarea diversităţii!“
Don Beckett

Cuprins
Introducere
Partea Întâi: Deschiderea (Shoden)
Capitolul 1 Începuturile şi istoria
Capitolul 2 Principii, concepte şi acordaje
Capitolul 3 Acţiune prin non-acţiune
Capitolul 4 Tehnicile şi antrenamentul
Capitolul 5 Bunăvoinţa lui Usui şi natura Reiki
Partea a doua: Okuden (Aprofundarea)
Capitolul 6 Usui Sensei, Societatea Usui
Capitolul 7 Simboluri şi kotodame
Capitolul 8 Alte tehnici şi contemporanii lui Usui
Partea a treia: Misterul (Shinpiden)
Capitolul 9 Marea Lumină Strălucitoare
Capitolul 10 Energii alternative
Partea a patra: Dincolo de Reiki
Capitolul 11 Johrei
Capitolul 12 Alte glasuri, alte încăperi
(208 pagini, cu numeroase ilustraţii a/n)

Jur, ca oricare ar fi credinţa sau necredinţa mea, să nu ţin seamă de ele în cercetarea mea.
Jur să fiu dezinteresat, să nu urmăresc nici polemica, nici propaganda.
Jur să fiu loial, să nu omit nimic din ceea ce voi afla şi să nu adaug nimic, să nu atenuez şi să nu exagerez nimic.
Jur să fiu respectuos, să nu fac glume pe seama nici unei credinţe, fie de altădată, fie de astăzi.
Jur să fiu curajos, să-mi menţin cu tenacitate opinia împotriva oricărei credinţa înarmate, care nu o va accepta.
Dar jur să renunţ la ea, fără ezitare, în faţa unei argumentări temeinice pe care o voi găsi sau care îmi va fi adusă la cunoştinţă.
(Paul-Louis Couchoud, 1924)

Întregul eşafodaj se bazează pe un enunţ paradoxal la prima vedere: Iisus = şarpele; pâinea euharistică = mărul, prin care se susţine dintr-o altă perspectivă dogma gnostică a divinităţii bune alungată, cel puţin o vreme, de divinitatea rea. Dacă circulaţia acestui concept de la iudaism, prin gnosticism, către creştinism este oricum interesantă, concluzia este că creştinismul nu este altceva decât o gnoză antiiudaică reiudaizată.

O lectură recomandată celor care pot respecta deontologia de mai sus.

Lucrarea celebrei jurnaliste canadiene este o reexaminare polemică a economiei de piaţă excesiv liberalizate din ultimii 30 de ani, pornind de la Milton Friedman şi Şcoala de la Chicago şi ajungând la politica militară a lui George W. Bush. Naomi Klein foloseşte exemple din istoria recentă (războiul din Irak, uraganul Katrina), pe care le integrează într-un context mult mai larg, pentru a prezenta o istorie alternativă a liberalismului. Autoarea No Logo ne propune şi de această dată o teză îndrăzneaţă: dezastrele naturale sau turbulenţele politice permit guvernelor şi multinaţionalelor să profite de şocul în care se află populaţia şi să implementeze politici avantajoase pentru marile corporaţii.
„Puţine sunt cărţile care ne ajută cu adevărat să înţelegem prezentul. Doctrina şocului este una dintre aceste cărţi.“ The Guardian

Traducere: Bogdan Lepădatu, Ciprian Şiulea
526 pagini

Anumite enzime editează transcrierea ARN a textului ADN şi-i adaugă acestuia noi litere; orice eroare făcută în cursul acestei editări poate fi fatală întregului organism; aşadar aceste enzime iau în mod constant deciziile corecte, dacă nu, atunci ceva merge greşit, ducând la cancer şi alte boli. Celulele îşi trimit reciproc semnale, sub forma proteinelor şi moleculelor. Aceste semnale înseamnă:
divizează-te sau nu, deplasează-te sau nu, sinucide-te sau rămâi în viaţă. Fiecare celulă ascultă sute de semnale în acelaşi timp şi trebuie să le integreze şi să decidă ce să facă.
Întrebarea este cum operează această inteligenţă.

În esenţa lui, ADN-ul şi-a menţinut structura de 3,5 miliarde ani. Ce rol joacă ADN-ul în evoluţia noastră?
ADN-ul este o singură moleculă cu o structură spiralată dublă – există  două versiuni complementare ale aceluiaşi „text“ înfăşurate una în jurul celeilalte; aceasta le permite să nu se limiteze şi să facă copii ale sale: gemeni. Acest mecanism de dublare este esenţa vieţii de când aceasta a început.
Fără el, o celulă nu ar putea deveni două şi viaţa nu ar exista. Şi, de la o generaţie la următoarea, codul ADN-ului poate fi modificat, deci acesta permite atât păstrarea codului cât şi transformarea. Rezultă că fiinţele pot fi aceleaşi sau nu. Unul dintre mistere este ce anume induce schimbările in evolutia codului
ADN. Aparent ADN-ul a rămas timp de miliarde de ani în forma sa actuală în toate formele de viaţă. Vechea teorie –acumulări întâmplătoare de erori combinate cu selecţia naturală – nu explică pe deplin datele generate in mod curent de secvenţele genomului. Întrebarea rămâne larg deschisă.

Structura ADN-ului, aşa cum noi o ştim, este alcătuită din litere şi astfel are un text specific şi un limbaj. Aţi putea spune că trupurile noastre sunt alcătuite din limbaj, deşi noi presupunem că exprimarea provine din minte. Cum accesăm noi acest limbaj ascuns?
Studiindu-l. Sunt câteva căi spre cunoaştere, inclusiv ştiinţa şi şamanismul.

Simbolul Şarpelui Cosmic, şarpele, este o temă centrală în carte şi pe parcursul cercetării aţi descoperit că şarpele este un element important al simbolismelor de-a lungul majorităţii tradiţiilor şi religiilor din lume. De ce există în lume un astfel de sistem stabil de simboluri naturale? Este lumea în mod fundamental simbolică?
Aceasta este observaţia care m-a condus să investighez şarpele cosmic. Am găsit acest simbol în şamanism peste tot în lume. De ce? Asta este o întrebare bună. Ipoteza mea este că acesta este conectat la spirala dublă a ADN-ului existent în interiorul tuturor fiinţelor vii. Şi ADN-ul însuşi este un cod simbolic Saussurian. Deci, da, sub cel puţin un aspect, lumea vie este inerent simbolică. Suntem făcuţi din limbaj viu.

Afirmaţi că ideologia ştiinţei raţionale, deşi deterministă, este şi a fost destul de limitată în abordarea noului şi a teoriilor ştiinţifice alternative; este de presupus că „misterul este inamicul“? În carte descrieţi cum a trebuit să vă suspendaţi judecăţile, să vă „defocalizaţi“, şi în acest mod să obţineţi o profunzime interioară mai mare. De ce credeţi că noi suntem adeseori limitaţi în raţiune, gânduri liniare şi de ce suntem atât de puţin doritori şi capabili să ne depăşim limitele?
Nu cred că suntem. Oamenii folosesc ore întregi în fiecare zi gândind neraţional. Creierul nostru emoţional tratează toate informaţiile pe care le primim înainte ca neo-cortexul să o facă.
Oamenii de ştiinţă au făcut dintotdeauna descoperiri în timpul somnului de peste zi, în timp ce fac baie, aleargă, se relaxează în pat şi aşa mai departe.

Care sunt corespondenţele dintre concepţiile şamanismului peruvian şi descoperirile din microbiologie?
Ambii, şamanii şi specialiştii în biologie moleculară, sunt de acord că există o unitate ascunsă sub suprafaţa diversităţii vieţii; ambii asociază această unitate cu dubla formă spiralată (sau doi şerpi fără
sfârşit); ambii consideră că pentru a vindeca trebuie ajuns la acest nivel al realităţii. Cineva poate umple o carte cu corespondenţele dintre şamanism şi biologia moleculară.

Credeţi că există nu numai o inteligenţă localizată în ADN-ul nostru, ci şi o conştiinţă?
Cred că ar trebui să înţelegem cuvintele pe care le folosim. „Conştiinţă“ înseamnă altceva decât inteligenţă. Mulţi ar defini conştiinţa umană ca diferită de, să spunem, conştiinţa animală, deoarece oamenii sunt conştienţi de starea de a fi conştient. Dar cum ştim noi că că delfinii nu gândesc despre a fi delfin? Nu ştiu
dacă există o „conştiinţă de sine“ în interiorul fiecărei celule, pentru moment întrebarea pare să ne depăşească; avem destul de multă bătaie de cap să ne înţelegem propria conştienţă – deşi o folosim mai tot timpul. Am propus conceptul de „inteligenţă“ pentru a descrie ce fac proteinele şi celulele, deoarece face datele mai uşor de înţeles.
Acest concept va cere cel puţin un deceniu sau două pentru ca biologii să-l ia în consederare şi să-l testeze. Pe urmă, poate vom fi capabili să mergem mai departe şi să luăm în considerare ideea unei „conştiinţe celulare“.

Consecinţele unora dintre descoperirile dvs. din Şarpele Cosmic pot fi majore. Ce credeţi despre carte şi ce spune aceasta? De ce aţi scris cartea?
Am scris cartea deoarece am simţit că anumite lucruri trebuie să fie spuse. Scrierea unei cărţi este precum
trimiterea unui mesaj într-o sticlă: uneori, cineva primeşte răspunsuri. Judecând după răspunsuri, surprinzător de mulţi oameni au primit mesajul.

Cum poate şamanismul să completeze ştiinţa modernă?
Majoritatea definiţiilor „ştiinţei“ se învârt în jurul testării ipotezelor. Claude Levi-Strauss a arătat în cartea sa Mintea primitivă că fiinţele umane observă cu atenţie natura şi testează fără sfârşit ipoteze de cel puţin 10.000 ani. În acest mod au fost domesticite plantele şi animalele. Civilizaţia se bazează pe mileniile ştiinţei neolitice. Cred că ştiinţa şamanilor poate completa ştiinţa modernă dând sens datelor pe care aceasta le generează. Şamanismul este ca o cameră inversată, comparativ cu ştiinţa modernă.

Şamanii erau oameni foarte spirituali. V-a afectat ceva din toate acestea? Ce este spiritual în viaţa dvs.?
Nu folosesc cuvântul „spiritual“ pentru a mă gândi la viaţa mea. Îmi petrec timpul promovând dreptul băştinaşilor amazonieni asupra pământului şi educaţia bilingvă pentru indigeni, dar şi gândindu-mă cum să
împing cunoaşterea înainte şi cum să dezvolt înţelegerea între oameni; de asemenea îmi petrec timpul cu copiii mei, şi cu copiii din comunitatea mea (ca antrenor de fotbal); am grijă de plantele din grădină, fără să folosesc pesticide şi aşa mai departe. Dar fac acestea deoarece cred că trebuie făcute şi deoarece este tot ce pot face, nu pentru că este „spiritual“.
Mesajul pe care l-am primit de la şamani a fost: fă ce poţi pentru cei de lângă tine (inclusiv plantele şi animalele), dar nu face mare zarvă din asta.

Interviu realizat de Todd Stewart de la revista Ascent Magazine
Traducere de Liviu Pleşca

Î: Roberto, crezi ca întrebarile pe care le punem azi într-o carte, în orice carte, mai pot declansa reactii în lant în mintea cititorilor?
RQ: În fond, orice carte care spune ceva declanseaza o reactie în lant în mintea cititorilor, asta este rolul culturii. Notiunile si ideile amorseaza noi notiuni si noi idei în oamenii care au fost “atinsi” de ele. Cartile bune poarta esenta gândirii autorilor care le-au scris. Adeseori suntem schimbati de gândurile si argumentele pe care le primim, daca acestea nu violeaza într-o masura prea mare credintele noastre, iar cartea este cea mai buna cale pe care omenirea a imaginat-o pâna azi pentru transferul gândurilor si a argumentelor complexe de la o persoana la alta. Fara sa fi citit niciodata o carte, fiecare din noi ar fi fost un altul. Se întâmpla uneori ca o singura carte sa aiba capacitatea de a schimba complet viata unui om.

Î: Globalizarea are un efect negativ asupra economiei unor tari, dar a creat noi posibilitati de comunicare. Crezi ca este posibil ca, în timp, acest efect secundar sa fie principalul câstig al globalizarii?
RQ: Desigur ca este posibil, dar nimeni nu garanteaza ca asa se va întâmpla. Încerc sa fiu optimist din moment ce cred ca sistemul-pamânt se va auto-organiza în cel mai bun mod posibil. Si totusi, nu ma pot opri sa fiu pesimist daca privesc ce se întâmpla azi.
Adevarul este ca societatea omeneasca este un sistem care a devenit mult prea complex pentru ca un om sa fie capabil sa prevada viitorul omenirii pe termen lung.
Cu siguranta, noile posibilitati de comunicare aduse de globalizare se afla la sfârsitul unei prime etape, oamenii au fost deja remodelati progresiv de globalizare din moment ce cu totii gândesc aceleasi lucruri, privesc aceleasi filme, beau aceeasi marca de suc si manânca acelasi “gunoi”. Ce mai putem comunica unul altuia daca sfârsim prin a spune aceleasi lucuri, daca devenim identici?

Î: Cercetarea academica, în orice domeniu, este azi receptata si sustinuta doar în masura în care ea are si o valoare de divertisment. Aceasta realitate a reorientat directiile în care merge stiinta si am ajuns azi sa sustinem gânditori si cercetatori care nu aduc un adevarat plus de valoare cunostintelor omenirii?
RQ: Într-un fel, asa este. Dar, pe lânga divertisment, as aminti si cunostintele în domeniul militar si medical care, si ele, dintr-un punct de vedere, sunt alte aspecte ale divertismentului. Fapt este ca aceasta “adevarata valoare” nu pare sa mai fie dorita de societatea umana. Daca a fost vreodata! Investitiile în cercetare sunt orientate azi catre proiecte pe termen scurt, care produc rapid bani. Este dorinta utilizatorului final, ceea ce vrea si pentru ceea ce este dispus sa plateasca, astfel sunt orientate directiile în cercetare. Iar utilizatorul final este în mod statistic lipsit de inteligenta si nu-si doreste “adevarata valoare”, indiferent care ar putea fi aceasta.
În zilele noastre, utilizatorul final este, de exemplu, amuzat de razboiul împotriva terorismului. Într-un sens, acesta este divertisment pur. Dar este nevoie de oarece prost gust ca sa apreciezi acest tip de spectacol, nu crezi? Din fericire, întotdeauna sunt câtiva oameni carora nu le pasa de resursele minore ce le sunt puse la dispozitie si duc mai departe cunoasterea umana în ciuda popularitatii reduse a acestui produs.
La urma urmei, creierul gândeste fara bani. În mod paradoxal, fara bani chiar gândeste mai bine!

Î: Utilizezi Internetul ca principala ta sursa de venituri, dar acuzi Internetul ca înstraineaza/alieneaza oamenii. Cum accepti aceasta situatie?
RQ: Nu noi decidem cum sa câstigam banii, ci banii aleg cum sa fie câstigati de noi. Cât de mult mi-as dori ca lumea sa ma plateasca regeste doar pentru ideile mele! Sa fii platit regeste doar pentru a te gândi la ceea ce vrei. Nu ar fi frumos?
Lumea nu întelege asta, asa ca trebuie sa iei ceea ce ti se da.
Oricum, azi nu mai sunt chiar atât de legat de Internet, desi în continuare îi exploatez existenta.
Pe de alta parte, nu acuz în mod real ca Internetul alieneaza oamenii. Internetul este el însusi o noua si enorma lume virtuala, iar lumea, cu problemele ei, îi alieneaza pe oameni. Sa blamezi Internetul înseamna sa blamezi lumea, ceea ce nu are sens.
Mai mult, la capatul lantului, sunt oamenii care, într-un fel sau în altul, se alieneaza pe ei însisi si fac asta, noi facem asta, si prin Internet.
În Italia spunem: “Nu trebuie sa scuipi în farfuria din care manânci” Dar, la naiba, daca este farfuria MEA, iar daca este A MEA nu mai manânca nimeni de acolo, de ce sa nu fiu lasat sa scuip daca asa simt eu nevoia?

Î: Sunt temele din “Gândirea stocastica” subiecte pentru viitoarele tale romane?
RQ: www.robertoquaglia.com!

Unele carti se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. Textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Cei care pot tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care se simt ridicoli sau stânjeniti în biserica, au fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

În plus, toate cartile ortodoxe pe care le-am deschis pâna acum pareau sa se adreseze unui om încremenit, cu viata si problemele lui, undeva într-un sat uitat de lume pe la începutul secolului XX. Ca nu toate cartile disponibile la pangarul mânastirilor sunt asa, de abia acum îmi este limpede.

Dupa ce veti citi Cuvintele Duhovnicesti ale Cuviosului Paisie Aghioritul veti descoperi si ca nu este nevoie “sa rupeti podelele bisericii” pentru a deveni peste noapte un bun credincios, si ca numai dialogul cu un duhovnic va poate deschide drumul catre credinta, si ca un om care îsi închina viata bisericii si traieste în contemporaneitate miracolul sfinteniei aplicate este un simplu om, dar, mai ales, veti descoperi ca nu sunteti exclusi si marginalizati din principiu de catre biserica daca traiti viata tumultoasa a unui om modern.

Fiecare “anecdota”, fiecare povata duhovniceasca, fiecare raspuns la cele mai “urbane” întrebari, toate ajung sa transmita cititorului plin de îndoiala o urma de speranta. Iar toti cei care înca nu au linistea sufleteasca si curajul de a se adresa unui preot pot afla de aici un raspuns.