Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Editura Evanghelismos

Sunday, November 30, 2008
By Tudor

Nu participam la liturghie, nu tinem post, nu ne spovedim si nu ne împartasim. Apelam la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care luam parte. Si atunci, de ce sa citim cele patru volume ale Cuviosului Paisie Aghioritul, aparute la Editura Evanghelismos?
Daca nu ati avut norocul unor bunici care sa va calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor dumneavoatra le-a fost teama sa discute despre Dumnezeu, daca sunteti nascut între 1950 si 1970 si va declarati ateu sau agnostic, înseamna ca avem multe lucruri în comun si nu am alege niciodata de pe rafturile librariei aceste volume. Eventual le-am oferi cadou unor rude mai în vârsta, pentru ca sunt aparute în conditii grafice deosebite, lucru mai rar întâlnit la editurile de profil.
Unele carti se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. Textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Cei care pot tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care se simt ridicoli sau stânjeniti în biserica, au fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.
În plus, toate cartile ortodoxe pe care le-am deschis pâna acum pareau sa se adreseze unui om încremenit, cu viata si problemele lui, undeva într-un sat uitat de lume pe la începutul secolului XX. Ca nu toate cartile disponibile la pangarul mânastirilor sunt asa, de abia acum îmi este limpede.
Dupa ce veti citi Cuvintele Duhovnicesti ale Cuviosului Paisie Aghioritul veti descoperi si ca nu este nevoie “sa rupeti podelele bisericii” pentru a deveni peste noapte un bun credincios, si ca numai dialogul cu un duhovnic va poate deschide drumul catre credinta, si ca un om care îsi închina viata bisericii si traieste în contemporaneitate miracolul sfinteniei aplicate este un simplu om, dar, mai ales, veti descoperi ca nu sunteti exclusi si marginalizati din principiu de catre biserica daca traiti viata tumultoasa a unui om modern.
Fiecare “anecdota”, fiecare povata duhovniceasca, fiecare raspuns la cele mai “urbane” întrebari, toate ajung sa transmita cititorului plin de îndoiala o urma de speranta. Iar toti cei care înca nu au linistea sufleteasca si curajul de a se adresa unui preot pot afla de aici un raspuns.

Vlad T. Popescu

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Litera.ro