Jean Magne, Logica dogmelor
Posted on August 18, 2009 - Am citit.
Apărută la Editura Polimark, în 1995, Logica dogmelor, o enigmă mereu actuală: creştinism, iudaism, gnosticism, oferă o perspectivă dacă nu inedită oricum extrem de curajoasă asupra gnosticismului. Mai ales că, încă din deschidere, autorul reia o veche propunere de deontologie a cercetătorului în domeniul religiei:
Jur, ca oricare ar fi credinţa sau necredinţa mea, să nu ţin seamă de ele în cercetarea mea.
Jur să fiu dezinteresat, să nu urmăresc nici polemica, nici propaganda.
Jur să fiu loial, să nu omit nimic din ceea ce voi afla şi să nu adaug nimic, să nu atenuez şi să nu exagerez nimic.
Jur să fiu respectuos, să nu fac glume pe seama nici unei credinţe, fie de altădată, fie de astăzi.
Jur să fiu curajos, să-mi menţin cu tenacitate opinia împotriva oricărei credinţa înarmate, care nu o va accepta.
Dar jur să renunţ la ea, fără ezitare, în faţa unei argumentări temeinice pe care o voi găsi sau care îmi va fi adusă la cunoştinţă.
(Paul-Louis Couchoud, 1924)
Întregul eşafodaj se bazează pe un enunţ paradoxal la prima vedere: Iisus = şarpele; pâinea euharistică = mărul, prin care se susţine dintr-o altă perspectivă dogma gnostică a divinităţii bune alungată, cel puţin o vreme, de divinitatea rea. Dacă circulaţia acestui concept de la iudaism, prin gnosticism, către creştinism este oricum interesantă, concluzia este că creştinismul nu este altceva decât o gnoză antiiudaică reiudaizată.
O lectură recomandată celor care pot respecta deontologia de mai sus.