Musashi

Thursday, February 11, 2010
By Tudor


Musashi, de Eiji Yoshikawa – Editura Polirom
Bănuiam că fără farmecul exploratorului/aventurierului european care cucereste pas cu pas conservatoarea societate niponă, înghitind pastile amare de civilizatie “ero(t)ică si superioară”, scris de un japonez pentru japonezi, Musashi este un roman istoric si patriotic care nu are multe de spus cititorului european, cu exceptia celor cuceriti de “arta ceaiului”.
Cel putin ăsta este unul din motivele pentru care m-am incumetat să citesc voluminosul roman al lui Yoshikawa de abia acum, la a doua sa editie în limba română (prima a fost la Nemira, în 1994, în aceeasi traducere).
În fond, unde-i celebra cultură medievală de care ar trebui să fiu uimit ca european si țopârlan? Numai trădare si cruzime, m-am gândit eu la amintirea Shogunului. Un ritual steril si lipsit de spiritualitate, oricât de subtil si elegant ar fi el, este plicticos, iar descrierea lui pe sute si sute de pagini nu putea să fie decât o catastrofă.
Din fericire, n-am avut dreptate!
Musashi este, înainte de orice altceva, un roman “pur sânge”, un roman epic (la câte s-au scris în ultimul veac, “roman epic” nu mai este o exprimare nefericită, cum pare la prima vedere), în cea mai bună traditie. Constrângerea initială, dată de publicarea în foileton, care provoacă un ritm interior de circa 20 de pagini în care, ca într-un episod de serial tv, trebuie să se întâmple ceva, a făcut ca autorul să deschidă si să închidă aceste episoade ca pe niste povestiri autonome, în care este obligatoriu să se întâmple ceva.
Si este vorba de o “devenire” ce acoperă câteva decenii, în care iubirea, onoarea, arta si tehnica martială, prietenia, vointa si setea de putere au un rol central, permanent, semnificatia fiind accesibila si europeanului cisrcumspect.
Să înveti având curajul de a-ti înfrunta maestrul este cea mai dură formă de ucenicie. Bazată, altfel, pe un mecanism extrem de simplu: în înfruntarea pe viată si pe moarte, maestrul va folosi si cele mai secrete tehnici ale stilului său. Dacă ucenicul improvizează si învinge, pleacă ducând cu el secretul. Dacă nu, înseamnă că nu merita să învete.
Aveti curajul, ca ucenici, să-l înfruntati pe Yoshikawa? Cred că merită riscul!…

Comments are closed.

Litera.ro