Consulul onorific, Graham Greene

Saturday, February 11, 2006
By Tudor


Consulul onorific, Graham Greene – Editura Polirom
Doctorul rătăcit în colonii, captiv pe viată în colonii sau în tări exotice, cu institutii si un ritm de viată aflat pe muchia de cutit a promiscuitătii, este un personaj asupra căruia s-au oprit de multe ori scriitorii britanici. Si este usor de explicat atractivitatea acestui personaj care permite o investigatie mult mai amănuntită a lumii din jurul său, de la cultura locului, pe care o disecă acest tip de intelectual arogant prin pregătire până la anatomia propriu-zisă a băstinasilor, la care are acces prin natura meseriei sale.
Obisnuite cu mediocritatea, cu derizoriul vietii lor, personajele pe care doctorul le întâlneste, dar si el însusi, tratează cu aceeasi indiferentă, cu aceeasi resemnare, problemele importante si tracasările cotidiene.
Soarta consulului onorific, adică “neînsemnat”, cum subliniază autorul, devine, în acest context, o problemă cu nimic mai importantă decât obsesia pentru prăjituri pe care o manifestă, spre enervarea lui, mama doctorului, sau scurtele stiri despre rezultatele echipei nationale de fotbal.
În fond, tragedia consulului onorific nu este altceva decât o nesansă, o întâmplare nefericită, din care nimeni nu mai stie cum să iasă. Nici măcar doctorul care are legături cu toate părtile interesate, inclusiv o aventură cu sotia consulului răpit, de curând extrasă din bordelul în care lucra.
Bordel ce permite bărbatilor să se cunoască si să lege amicitii în calitate de clienti ai acelorasi prostituate si care înlocuieste clubul gentlemenilor britanici, institutie imposibil de organizat chiar si în momente de criză.
Sărăcia, dictatura, rămân totusi un simplu decor, autorul Comediantilor nu mai este miscat de aceste probleme, descrise acum în culori de carte postală. Informativ, didactic. Ceea ce nu se întâmplă si cu terorismul care, la prima vedere tratat ca ridicol, este analizat mult mai profund, cititorului rămânându-i să cântărească dacă disperarea, inconstienta, solidaritatea cu un om sau cu o idee, tulburarea psihică, dezrădăcinarea, bărbătia dusă la limita acelui “macho” cu conotatii erotice, sunt suficiente argumente pentru declansarea unei actiuni riscate, imorale, condamnabile.
Iar condamnarea în plan spiritual a preotului care si-a părăsit chemarea pentru violentă si pentru o femeie duce la mereu prezenta problemă a credintei, a limitelor ei, a asumării ei, problemă care îl preocupă pe Graham Greene în toate scrierile sale.
Dacă pentru scriitura cinematografică, plotul bine construit si exotismul locurilor si al personajelor Graham Greene poate fi citit oricând ca un simplu divertisment, ca un precursor al thrillerului nord american în care un personaj anonim este pus în situatii limită, pentru dezbaterea de idei, sugerată de actiune si nu prin lungi pasaje pseudo-eseistice, romanele sale rămân o lectură necesară pentru cei care au nevoie de literatură ca dezbatere.

Comments are closed.

Litera.ro